Panglica de matase alba, acrilic cu iz de frishca si putzina pudra de aur, speciala pentru o zi de fast si bucurie in care prietenii invitati isi pot lasa impresiile si urarile de bine celor doi proaspat “luatzi”.
Copertă din piele de branţ, hartie din bumbac pentru gravură, bej deschis, nasture din alamă, toate puse laolaltă te duc cu gândul la călătorie. Dacă vrei să faci schiţe la coloşii templelor Asiei, piramidele Egiptului, coloanele Greciei, menhirele Marii Britanii, monolitul Australiei, sau detalii ale arhitecturii bizantine, ale vitraliilor catedralelor gotice, pagodele Japoniei, poate chiar gheţarii Antarchticii şi Aurora Boreală găseşti cu siguranţă un loc pentru agendă în rucsacul de călătorie.
Piele albastru-cenuşiu, perluţe metalice, franjuri, hârtie manuală (obţinută din tricotaj de bumbac măcinat) ce păstrază textura sitei pe care a fost uscată, trezesc amintirea marilor culegători de perle de pe fundul oceanelor.
Este destinată în special desenelor miniaturale în creion, cărbune, grafit sau chiar tuş negru sau auriu.
Între coperţile din piele crem sunt cuprinse paginile din hârtie de bumbac, speciale pentru desenele în acuarelă. Separaţia între fascicole este realizată prin pagini cartonate pe care au fost aplicate plicuri de bibliotecă (made in U.S.A). În locul cartelei de bibliotecă, plicurile conţin hârtie de ziar netipărită, pe care pot fi notate detalii tehnice referitoare la lucrările cuprinse în capitolul respectiv.
Este ideal ca jurnal de voiaj şi ca mapă pentru pasionaţii de peisaje sau de detalii arhitecturale surprinse la mesele cafenelelor.
Pielea ce îmbracă coperta poartă patina timpului dând senzaţia unui obiect intens folosit, lipsit de pretenţii, direct, dezarmat. Poate fi purtat la toalete after-work, blug, la întâlnirile cu cei mai buni prieteni.
Păstrează însă o aură de ev-mediu, cu cavaleri şi prinţese, palate cu ziduri de piatră cioplită şi grădini nesfârşite cu arome grele, zmei, zâne şi cai înaripaţi.
Copertă simplă din piele cu textură de reptilă vişinie, nasturi sidefaţi cu patină de vechi, pagini din hârtie de bumbac cenuşiu deschis, sistem de închidere lateral cu găici din piele, … simplu: un accesoriu al femeii moderne.
Excelent pentru schiţe, agendă de lucru, notiţe, idei, poate fi adaptat oricărui loc din poşetă, fiind un jurnal flexibil.
Paleta de nuanţe cuprinsă în copertă şi pagini, alături de modul de prindere specific vechilor legătorii de cărţi fac din acest jurnal un obiect elegant şi impunător.
Se poate asorta doamnelor ce folosesc « Opium de la Yves Saint-Laurent», toaletelor pastelate şi personalităţilor complexe.
Pielea întoarsă ce îmbracă coperta şi cotorul agendei protejează paginile albe , fine, cu dungi verticale alternând lucios-mat.
Poate fi folosită de persoane născute sub semne de foc, decise, directe. Este un jurnal ce inspiră căldură, sinceritate, libertate.
Coperta este învelită în piele întoarsă crem-deschis, pufoasă la atingere iar paginile din hârtie mată se încadrează în aceeaşi paletă de nuanţe.
Poate fi folosită pentru însemnările la birou, asortându-se perfect cu un taior casual. Inspiră o notă optimistă, directă. Poate fi numit şi jurnal « pret-a-porter »
Pielea ce înveleşte coperta se prelungeşte de-a lungul cotorului, îndesindu-se spre latura de sus a jurnalului. Nuanţele calde şi liniştitoare de cafeniu-deschis şi bej-gălbui lasă imaginaţia să zboare spre bibliotecile cu volume îngălbenite de trecerea timpului şi străbătute de atâţia ochi dornici să afle povestea pe care ele o păstrează.
Se poate asorta cu haine bogate în volane, şifon-uri, cu tonuri calde, de inspiraţie Dries van Noten, poate un pic « Hippie », cu arome de nucşoară şi scorţişoară.
Jurnal de camuflaj: copertă din piele neagră, lucioasă pe ambele feţe, cusută pe margini iar la interior hârtie neagră mată. Pentru scris se recomandă pixurile cu gel metalizat (argintiu, auriu…)
Invizibil în obscuritate, rezistent la acţiuni extreme, este un jurnal excelent pentru misiuni speciale întreprinse alături de detectivi celebrii.
Paginile albastre pot fi folosite pentru schiţe în creion sau tuş, dar şi pentru însemnări de călătorie. Coperta din piele groasă întărită, însă lipsită de carton îi conferă o oarecare elasticitate pentru a fi purtată în buzunarul unor pantaloni de in. Această agendă aşteaptă să petreacă clipe inedite alături de leii, elefanţii şi girafele junglei sau să vadă crocodilii amazonului.
Pielea în nuanţe albastre-cenuşii şi pete bej, care îmbracă şi se revarsă totodată peste copertă, descinde de pe tarabele unei pielării veneţiene. Printre fascicolele de hârtie cretată se numără pagini pierdute de hârtie manuală cu textură puternică.
Izul opiaceu vă invită la un dialog liber cu acest jurnal, căruia puteţi să-i depănaţi în linişte gândurile ce vă copleşesc în momente boeme.
Coperta este îmbrăcată în piele subţire lăcuită, şifonată, de culoare cafenie. În interior descoperim o hartie fină albă, în linii verticale alternate mat-lucios.Se recomandă a se folosi îndeosebi dimineaţa, pe terasa unei cafenele la o discuţie amicală înaintea programului de lucru.
piele intoarsa, pagini si ceai verde
policarbonat, hartie, sfoara
hartie manuala, frunze de mango, hartie
2 x (piele, hartie, ceai, sfoara, catarama)
Materiale: piele verde gandac, sarma, becuri mate colorate, cabluri si curent electric. Aproximativ 160cm inaltime
hartie grafica, manuala si frunze de nuc
anca m-a descris pe liternet:
http://atelier.liternet.ro/articol/5588/Daria-Ghiu/Anca-Rujoiu—Prietena-de-simbata.html
piele cafenie, pagini cu multa, multa cafea
coperti din piele intoarsa , pagini din hartie de gravura
coperti din piele, pagini din hartie prelucrata pentru a capata o patina de „vechi”
coperti din hartie manuala de productie proprie, pagini din hartie de desen cu urme de talpi de papusi pe ele
coperti din piele, pagini din hartie de gravura
coperti din rigips dat cu tifel, pagini din hartie de ambalaj
coperti din cauciuc, pagini din hartie de desen
coperta din piele intoarsa, pagini din hartie in doua culori, dispuse alternativ
coperta din hartie manuala albastru deschis (productie proprie), pagini dintr-un registru vechi
coperta din lemn, maner cu clanta de fereastra din bronz lacuita, pagini de hartie vechi, deja cu pete maronii
Proiectul „24:00” cuprinde o serie de 96 de fotografii-portret ale unei singure peroane, realizate pe parcursul unei zile (24 de ore) din 15 in 15 minute, in acelasi cadru si conditii de iluminare. Print-urile sunt expuse in sit in mod consecutiv cronologic, astfel privitorul putand observa sau nu modificari pe chipul modelului de la o fotografie la alta. Fotografiile facute la ora 00 si la ora 24 (prima şi ultima din şirul celor 96) au fost pozitionate una langa cealalta, inchizand ciclul, pentru a putea fi observate transformarile ce se petrec pe faţa unui om pe parcursul a 24 ore. Proiectul a fost insotit de o prelegere „live” pe tema geneticii imbatranirii si a transformarilor moleculare si la nivel de ADN care se petrec in timp in corpul uman. Lucrarea doreste sa atraga atentia asupra modificarilor insesizabile ce au loc in corpul nostru intr-un timp extrem de scurt dar pe care, noi nu suntem capabili sa le percepem.
Ingerii sunt niste entitati misteriaose pentru oameni. Eu mi-am imaginat o latura mai umana a unuia dintre ei, astfel s-a nascut aceasta „carte”. Povestea incepe cu un arhanghel care din dorinta de a-si creea un jurnal unde sa-si astearna gandurile „frumoase” si intamplarile ce se petrec zi de zi in Rai, a coborat pe furis pana in Iad si a „sterpelit” o bucata de carbune. De ce? Pentru ca din cate stim cu totii, sau cel putin asa ne imaginam, Raiul e imaculat si nici gand sa gasesti ceva cu care sa iti faci notite. Oricum D-zeu nici nu e de acord cu asa ceva pentru ca ingerii nu au voie sa faca notite, si asta din simplul motiv ca daca ai deschide jurnalul dupa o perioada in care ai tot scris in el si citesti din trecut, vei observa ca nu e nici o diferenta intre zile si ca toate trec la fel, in aceeasi mirifica stare de beatitudine si poate incepi sa te gandesti ca ceva nu e in regula. Ingerasul nostru s-a apucat de un jurnal, si pentru ca nu avea pe ce sa noteze a inceput sa scrie pe propria lui camasa alba. La inceput nu se prea vedeau randurile de text dar cu timpul, spatiul scris pe camasa a devenit din ce in ce mai mare si D-zeu a observat intr-o buna zi ca indegerasul e cam „murdar”. L-a chemat in biroul lui la o intrevedere si afland cauza aspectului camasii ingerului s-a suparat f f f tare pe el. Cea mai buna decizie ce se putea lua in acel moment era expulzarea lui din Rai, pentru nesupunere. Dar nu putea fi trimis in Iad pentru ca nu putea fi acuzat de vreun pacat grav. Astfel ca ingerul a fost alungat in partea veche si uitata a Raiului, acolo unde numai D-zeu stie sa ajunga, acolo unde nu locuieste nici un inger si este ascuns Copacul (stiti voi bine la ce copac ma refer). In acest loc nu exista nimic, doar piatra seaca si praf, nici o vietate si nici un fir de iarba. Cu timpul ingerul nostru a inceput sa se imbolnaveasca de frig, foame dar mai ales de singuratate.Dupa multa agonie a murit. Camasa de fata e ultimul semn din existenta lui, si a fost aruncata pe pamant de D-zeu pentru a nu isca intrigi colo sus prin Rai. Restul ingerilor traiesc bine, in plinatate emotionala, fericiti si indestulati.
Intr-o zi, mi s-a propus sa realizez meniuri pentru o cafenea literara. M-am conformat si dupa multa truda s-a nascut o familie de „carticele” una mai atractiva decat cealalta. De-a lungul procesului de „gestatie”, mai precis la etapa de print s-a adunat un numar considerabil de pagini cu greseli „de tipar”. Si fiind napadit de mila pentru propria persoana (trebuie sa mentionez ca fiecare pagina, inainte da a fi printata a fost tratata individual pentru a-i da patina vechimii), m-am gandit sa le cos oricum intr-o carte. Si astfel a luat viata versiunea unicat a meniului, cu pagini sifonate, patate de tus si repetate de numarate ori. Pe carte am botezat-o „Rejected” si e fericita ca nu am aruncat-o la gunoi.
Farmacopeea este o carte in care sunt definite substantele medicamentoase si modul de preparare a diferitelor forme farmaceutice. Cand mergem la farmacie si luam pastile ele sunt ambalate in cutiute de toate marimile si culorile. Daca luam pastile la bucata, nu primim si cutia pentru ca in ea mai raman pastile si pentru alti viitori clienti, dar cu timpul cutia aceea se va goli si va ajunge la gunoi. Pentru a nu fi incurcata pe raft cu o cutie completa acest fel de cutii incepute sunt insemnate cu pixul ( mazgalitura, un „X” mare). Am strans astfel de cutii aruncate in gunoiul farmaciilor si le-am legat intr-o carte, caci ele nu au avut posibilitatea sa ajunga la pacient, adica sa-si indeplineasca in totalitate misiunea. Astfel au ajuns si ele sa fie bune la altceva.
M-am intrebat cum poate sa arate o carte a timpului. Să fie ceva vechi si gros scris in multe limbi si cu multe caractere, diferite scrisuri, cerneluri? Pentru mine o felie de copac e o carte fara cuvinte, doar cu cercuri concentrice in care s-au intamplat momente din viata mea. Am atasat doua bucati de hartie pe care am scris indescifrabil ce inseamna trecutul pentru mine si respectiv viitorul. Am rupt felia de trunchi de copac si atunci am rupt timpul. Acela a fost prezentul (adverbul „ACUM”). Si pentru a pastra bine timpul in raftul din biblioteca, sa nu se supere alte carti pe el ca nu are pagini, l-am invelit in mai multe straturi de panza (sa nu-i fie frig si sa se simta comod).
Cu totii stim ca secretul este ceva ce nu trebuie dezvaluit. Din momentul in care e descoperit, nu mai e secret. Secretele au si ele rolul si importanta lor. Cartea secretelor a fost facuta de Marele Cunoscator (cel ce a inventat secretele) cu dibacie si chibzuinta. Astfel, dupa ce a inscris in ea toate secretele lumii, a inceput sa lipeasca pagina cu pagina toate filele. Apoi a legat-o in copeti de lemn si a batut-o in cuie, a adăugat un lant cu lacat si a aruncat cheia, sa nu o gaseasca nimeni. Fiind foate istet a mai invitat si cateva familii de carii de lemn sa locuiasca in coperti, care cu timpul vor faramitza toata cartea, inclusiv paginile (si acestea fiind fabricate tot din celuloza, intocmai ca si copertile). In cazul in care cineva ar gasi cheia lacatului si il va descuia, cartea oricum nu se va deschide caci e lipita. (deci nu mai are nici un sens sa cautam cheia). Singura porblema e ca in timp cartea se va faramitza si secretele vor pieri odata cu praful ramas de la carii.
coperti din piele patata, hartie de desen roz
coperti din hartie manuala din productie proprie, pagini de hartie de desen legata cu ata de hartie
coperti din piele intoarsa, jupuita si pagini din hartie de desen
coperti din hartie manuala, hartie manuala cu imprimeu si hartie grafica, aurita cu pulbere de bronz
Fiind inca studenti la faculta de Arte, am fost invitati sa facem un proiect pentru un festival din Sibiu, numit „La Strada”, organizat de Teatrul de Papusi. Si uite ca ne-a venit ideea de a „invia” doua personaje din cunoscuta poveste „Alice in tara minunilor”. Cine putea fi perechea perfecta? Am gasit: Iepurele alb si Palarierul. Zis si facut, am pornit la treaba si au iesit costumele. Poate Iepurele nu arata foarte bine, pentru ca este gol pe dinauntru, insa „intrusul” (din corpul Iepurelui) trebuia sa isi poata misca mainile destul de mult. Ca sa intelegeti mai bine despre ce este vorba hai sa va povestesc cum decurgea performance-ul: cei doi se plimbau agale pe strada si Palarierul (singurul care putea vorbi) facea anunturi in gura mare chemand oamenii sa ii puna iepurelui alb intrebari de orice fel la care acesta le va spune numai adevarul, in timp de un minut. Cand cineva vroia sa intre in joc, Palarierul scria intrebarea persoanei respective pe un biletel si il dadea iepurelui sa „il manance” ( mai bine zis i-l strecura pe sub dinti). Iepurele alb rumega bine intrebarea si la capatul parcursului prin „tubul digestiv” raspunsul „adevarat” iesea la aer printr-o gaurica de la funduletul personajului. Palarierul citea raspunsul si toata lumea era fericita, cei doi mergand mai departe. Oare nu e Iepurele alb e cel care a indus-o pe Alice in eroare de multe ori? Tot asa trebue sa fie si Iepurele alb ce merge pe strazile orasului si nu-ti vine sa crezi cand il vezi, dar incepi sa il urmaresti din curiozitate, mai mult, incepi sa-i pui si intrebari…
Proiectul este realizat pornind de la ideea de reprezentare distorsionata a imaginii personalitatilor publice prin diferite mijloace de comunicare. Instalatia include trei componente: 1) Un Dictionar al Limbii Romane in care la litera D a fost inserata o pagina destinata in totalitate definirii si descrierii conceptului Dinu. Descrierea ia proportii: Dinu este comparat cu Divinitatea si este identificat ca fiind cea mai pretioasa forma de existenta. 2) O masa festiva cu mici delicatese, vin şi muzica clasica de fond. Persoanele care intra in spaţiul expozitional pot degusta din aceste delicatese, asculta muzica aleasa de Dinu intr-un ambient incarcat cu parfumul lui Dinu preferat. 3) Dinu in persoana, care le sta la dispoziţie timp de o ora fix (pentru ca timpul lui Dinu este pretios). Cum Dinu le-a facut o favoare si a venit pentru o scurta perioada de timp in acest spatiu, persoanele participante pot profita sa ii puna intrebari lui Dinu - contra cost - daca doresc sa afle cate ceva din secretele universului sau ori din orice alt domeniu. Fiecare vizitator primeste si este obligat sa poarte inca de la intrare, un cod de bare ca semn de inregistrare a proprietatii lui Dinu.
coperti din carton invelite in piele, pagini din hartie de bumbac natural, gravate cu desene cu ulcele si farfurii. Dimensiune aprox. A4
coperti invelite in piele galbena imprimata, legaturi din mohair verde, paginile din hartie de facturier, cu banda capsata la margini, detasabila
coperti invelite in piele argintie, lucioasa, pagini din hartie de bumbac natural, xilogravate cu cerneala tipografica de culoare ocru
coperti invelite in hartie manuala rosie, legatura din panglica de satin, pagini din hartie ce alterneaza în 2 nuante de gri si una de albastru deschis
coperti invelite in piele galbena, pagini din hartie in aceeasi culoare cu coperta
coperti din placi de podele laminate, paginile din hartie de desen gri
.
coperti invelite in hartie manuala rosie si piele intoarsa verde, pagini de culoare rosie si verde care alterneaza
coperta din piele groasa lucioasa, legatura din chinga, paginile din carton galben-mustar
coperti invelite in piele alba, legatura pe panglica neagra cu transparente, pagini din hartie de acuarela care alterneaza cu hartie fina transparenta pentru albume foto
coperti invelite in piele verde patata, pagini de dosar vechi tip „repertoir”
coperti invelite in piele verde mucegait cu stersaturi, pagini din hartie de grafica
coperti invelite in piele verde reptila, nasturi in forma de dinte de crocodil, pagini din hartie de ambalaj
materiale: piele, hartie grafica
materiale: hartie in carouri, panglica neagra si pagini din hartie grafica gri.
la inceput am invatat legatoria de carti (tipuri de legaturi, moduri de prindere ale paginilor). dupa am timp, am inceput sa folosesc materiale din ce in ce mai diverse (clanta de usa, blug, lemn, metal, viniluri, blana, panza, parchet laminat, piele, cauciuc etc) .
acest blog se doreste a fi portfoliul meu. vor fi mai multe imagini, decat comentarii.
