Dinu Weblog

Carton, ulei, sfoara, harie, rafie, banda adeziva transparenta. De dimensiuni mari, cu multe fascicole, cu pete de vopsea, este un jurnal nepretentzios, calduros, liber, confortabil, in care orice pata noua ishi gaseshte locul si nu deranjeaza. Se preteaza unui pictor boem care indrageshte uleiul, care nu acorda atentzie detaliului ci doar intentziei si nuantzei,… expresiei. Acest jurnal banuesc eu ca adora lucrarile unora precum Nicolas de Stael, Georg Baselitz, Jean Dubuffet sau Francis Bacon.

Coperti din lemn si piele, hartie si sfoara, pagini multe, mari, cu siguranta pare a fi facuta pentru un Thomas Mann sau chiar James Joyce. Este in ton cu mirosurile de padure: de conifere, de muschi umed sau chiar de tamaie, fiins indicat a se manui cu manusi de piele maronii (de culoarea lemnului de pe coperta). As putea spune ca e potrivita pentru un personaj “de moda veche”.

Blana cenusie, nasturi de metal, hartie de gravura, sfoara, este “croita” special pentru populatziile Asiei de Nord sau ale Alaskai. Se comporta excelent la temperaturi foarte scazute, in acelashi timp indeplinind si calitazi de homocromie si mimentism in peisajul polar.

Hartie marmorata, sfoara, hartie pentru acuarela. Daca vrei sa pleci in scurte excursii pe dealuri sau pe malul lacurilor si iei cu tine acuarelele si inspiratzia, trebuie sa iti faci loc in bagaj si pentru acest jurnal. Accepta foate bine micile schitze in acuarela, crochiurile in carbune sau desenele in creion, cu precadere peisajele. Pictorul ei preferat este Alfred Sisley, adora ceasurile pierdute sub salcii plangatoare si plimbarile cu barca pe lac.

Piele cenusie, hartie, sfoara roshie. Coperti netede, cenusiu-albastrui, fine, din care rasar sfidator 4 flori intens colorate. In cartea aceasta cred ca ar fi putut Chekhov sa scrie “Livada de vishini”, la umbra uni vishin inflorit, pe un fon sonor de Tchaikovsky, alaturi de Olga.

Plexi incolor, pagini de repertoire vechi, sfoara. De dimensiuni mici (aproximativ cat o palma, subtzire, rezistenta, transparenta, cocheta oarecum, agenda “Printre Randuri” nu are nimic de ascuns, e sincera, curata, non-violabila am putea spune. Rezista stoic alaturi de un VIP, devenind bloc-notesul perfect, lasand sa se vada doar ce conteaza de fapt la o agenda: paginile, iar ceeace scrie printre randuri fiind la libera descarcare a blitz-urilor foto-jurnalishtilor.

Piele aurita, hartie si sfoara. Legatura simpla, clasica, cotor acoperit, impune respect si confera sigurantza. Perfecta pentru intalniri de afaceri sau pentru date importante legate de munca de la birou, este o agenda simpla care nu necesita prea multa atentzie din partea stapanului ei. Fiind foarte riguroasa, accepta cu ushurintza sa fie uitata pe birou dupa orele de lucru, departe de stapanul ei.

Piele, sfoara, hartie, adica materiale obisnuite pentru aceste agende. Parca a intrat la apa, sau parca patru paianjeni portocalii cu picioare lungi au pus stapanire pe acest jurnal si il pazasc de orice posibil “inamic”. Posesorul poate fi sigur ca nu se vor scurge secretele intimitatii sale, prin simpul motiv ca aspectul jurnalului il face de temut. Nu simtzi cumva ca pluteste un pic de tensiune in aer ?…

Piele lacuita, sfoara, hartie de impachetat. Simpla, usoara, maleabila, intens colorata, lucioasa. Rimeaza cu un machiaj puternic, violent, exuberant, cu manusi de satin verzi sau vishinii, un palton “steam-punk” si cu un disco-ball, cu IAMX sau The Knife, cu un poster cu Mighty Boosh, cu o mocheta ce imita iarba, cu un Green-Aple, cu un neon black-light, cu orice altceva itzi inchipui tu ca merge, … e simplu

Hartie cu ceai, sfoara, toate invelite de piele in nuante arse. E buna pentru calatorii in deshert, unde fiecare fir de nisip poate patrunde intre pagini, distrugand incet cu incet cartea. Astfel impaturita in piele poate trece prin cele mai puternice furtuni de nisip, raze arzatoare de soare chiar si picuri de ploaie razletzi. Ii place foarte mult sa calatoreasca agale pe spatele unei camile, alaturi de stapanul ei.

Hartie manuala, acrilic, pagini de hartie si ceai, sfoara. Complet vegetala ca si constitutzie, cu nuantze de flori de mucegai si iz de umezeala, pare crescuta pe suprafatza dulce a fructelor de toamna uitate neacoperite in camara. Are un aer calm si “moale”, fiind potrivita cuiva cariua ai place sa lancezeasca pe ganduri ore in sir la terase boeme de pe marginea lacurilor, la umbra unor salcii plangatoare, pe acorduri de soft-jazz, alaturi de un ceai negru cu gust de portocale.

Plush roz, hartie roz, vata moale. Desi pare rupta din filmul “Clueless” fiind moale si pufoasa, si poate ascunde sub pretextul unei pernutze cele mai intime secrete sau vise erotice, parand un obiect nevinovat,  poate starni intrigi si drame daca dezvaluie din propriile randuri. Daca il detzii, totushi cel mai bun sfat este sa il pastrezi departe de ochii oricui.

Rogojina din paie, hartie, sfoara. Simplu si util, se despatura de fiecare data cand serveshti ceaiul si ideile incep sa apara. Se ashterne pe masa curata, uscata, si pe rogojina se poate asheza farfurioara cu ceshcutza de ceai, eventual linguritza si castronelul de miere. E loc pentru toate.

Carton ondulat, etichete, banda adeziva, chinga, hartie xerox, toner imprimanta, cu alte cuvinte, un amestec de “instrumente de comunicare” ale lumii actuale. Pare scoasa din gunoi si buna de folosit (sa zicem “ready-made”). De fiecare data cand ma uit la ea imi amintesc de ultimul concert la care am fost impreuna, si cum statea aruncata in geanta pe marginea scenei langa multimea de oameni ce se simtzeau bine facand pogo pe sound-ul piesei “Sex and Violence”