Dinu Weblog

Hartie marmorata, catifea, hartie reciclata, sfoara.  Intre lei si tigrii, lame, capre tibetane si iepuri cu urechi albastre, jongleri, balerine, acrobati la trapez sau pe sarma, scuipatori de foc si mancatori de sabii, femei cu barba si contorsionisti zace trist ca-ntotdeauna micul arlechin cu jacheta ponosita de plus.

Blanita, hartie reciclata, sfoara, nasturi de alama, lant de alama. O familie de pitici stau la masa in sufraderia uni casute scobite intr-un trunchi de copac. Servesc supa de morcovi si budinca de miere cu lapte. Mezinul familiei are nasul albastru si urechile mari ca doua tigai de clatite, care in ciuda dimensiunii rezista cu stoicism intr-o verticalitate covarsitoare. Ca in basme, cei mai buni prieteni ai familiei sunt rozatoarele padurii: veverita Mimi, ratonul Bonobo, castorul Pluta, familia de soricei Stere cu matusa Amalia, viezurele Mitica dar si namila sa, ursul Petrica. Tocmai in seara aceasta sunt invitatii lui in barlog, la o sindrofie cu ocazia jubileului sau. Au strans de cateva saptamani fir cu fir din blana sa pierduta prin padure pentru a-i incropi o agenda in care sa isi consemneze memoriile si sa dezvaluie din secretele sustragerii mierii din stup.

Lemn, plicuri mici de hartie, hartie de ziar netiparita. Micutii se joaca in curte pe hutuluse, pe topogan, construiesc castele de nisip sau se ascund dupa copacii batrani cu tulpina groasa. E vara tarzie, undeva in august, soarele sta sa apuna si curge pe lume cu umbre prelungi si dare de lumina portocalie. Parca totul arde de placere, o ardere inofensiva, suava, linistita. La baza dealului, dupa mica padurice din fata cladirii orfelinatului se intinde orasul cu turnuri si furnale, acoperisuri si catedrale, masini si oameni care alearga in frenezia de zi cu zi. La ora 8 se aude un clopotel si toti copilasii alearga intr0un strigat de bucurie spre sala de mese, unii impiedicandu-se de treptele cladirii, altii pierzndu-si sandalutele pe drum.

Piele uscata, hartie, sfoara, nasture. Am mers de 6 zile printre bolovani si nu am gasit inca nici o iesire din “labirint”. Nisipul batut de vant ne intra in ochi, in nas, in gura si ne ingreuneaza respiratia. Albul de pretutindeni simt ca imi invadeaza vederea, omorandu-mi una cate una celulele de vedere. Mai avem un rest de apa ce ar ajunge pana maine, apoi, … Nimeni nu vorbeste despre asta…

Metal de cutie postala veche, lac, hartie, sfoara. A stat foarte multi ani agatata de poarta casei, servind ca loc de transfer a vestilor bune sau rele, a felicitarilor de sarbatori, a anunturilor pierdute in cautare de ajutor, a revistelor publicitare ce incearca sa te convinga de calitatea produselor, a oracolelor si biletelelor religioase, citatiilor la finante, facturilor de gaze, curent si apa, a cheii agatate cu sfoara ca locas secret, cunoscut doar de cei ai casei, obicei care de fapt se intampla pe la mai toate bordeiele. Obosita si imbatranita acum are sansa de a naste intr-insa propria ei poveste.

piele, hartie, sfoara, panglica. 100 pagini, 32 x 22cm, black and gold.

Piele, sfoara, hartie. Abia s-a crapat de ziua ca ea s-a ridicat din pat, a facut asternuturile si a inceput sa pregateasca micul dejun pentru toata familia. Si-a prins parul lung sub baticul de bucatarie si s-a spalat pe maini. A deschis aragazul si a inceput sa pregateasca o papara cu ardei si cacao cu lapte. A scos cutiuta cu unt, a taiat painea felii si a aranjat-o in cosulet. A pus farfuriile si tacamurile pe masa si servetele impaturite. Dupa ce a terminat totul a iesit pe terasa si a inceput sa lucreze la macrameul cel mare inceput acum doua luni. In cosuletul ei de tricotaje asteapta lucrul de dupa-amiaza: perechea de sosete pentru tata. Cu ochelari bunica are ochii mult mai mari si mai clari, si de fiecare data cand ma uit in ei simt ca nu voi pati nimic niciodata.

Hartie marmorata, piele argintata, hartie, sfoara. Plecasem dimineata devreme cu o simgura barca, inainte de rasaritul soarelui. Eram patru insi si doua navoade. Era liniste si apa marii foarte clara, cateva “urme” de valuri agatandu-se lenes inca adormite de nisipul indiferent al plajei. Taceam si noi, ne era inca somn. Am ajuns in larg dupa jumatate de ora de vaslit, cand soarele incepu sa mijeasca de dupa oglinda apei, departe, la orizont. O dunga portocalie incepu deodata sa incalzeasca lumea, de la animalele apei, ale cerului, sangele din noi si chiar valurile marii. In doar cateva clipe totul a prins viata, undele serpuitoare ale apei tragnadu-ne parca intr-o stampa veche semnata  Hokusai

Din 20 februarie va mai incepe un curs de bookbinding la Fundatia Calea Victroiei. Pentru inscriei contact@victoriei.ro

Piele, hartie, sfoara. Tinuta cu mare forta inauntru reprezinta un mare pericol, in orice moment fiind capabila sa debordeze in sunet de tunet, incinsa, topita si amenintatoare oricui ii iese ini cale.  Acest mic monstru e capabil sa improaste cele mai adanci secrete tinute inauntrul paginilor sale din clipa in clipa. Stapanul sau va trebui sa gasesca o cale numai de el stiuta pentru a patrunde in inima vulcanului, acolo unde in cea mai mare intimitate va putea fi sincer, depanandu-si secretele, sau distrugand cele mai infricosatoare pericole (asemeni celora de pe muntele Doom)

Piele, hartie, sfoara. Se pare ca primele raze de soare au avut un efect asupra mea si m-am gandit sa postez ceva cald, astfel ca in raftul cu agende am descoperit ceva cald, prietenos si comod. Usor inflorata cu marginile surfilate manual (sigur nu se va desface pielea copertei niciodata), ma duce cu gandul la India si la Lumea Araba, la mancaruri gustoase imbogatite cu foarte mult Turcmenic, Masala sau Currypowder, Cardamom, morcovi, ardei, legume usor parlite in para focului, paine din malai de porumb, orez cu legume… Paraca stai tolanit intre perne brodate la refuz sub acoperisul din stuf al unui restaurant mic si inghesuit impresurat de covoare persane de sute de ani, roase de talpile goale ale locatarilor, si arar, cu miscari lente si lenese mai iei o inghititura din aormata mancare servita cu propriile degete. Nu e nimic mai cald, mai comod si mai pasnic decat un dejun aici, departe.

Hartie japoneza, hartie pentru acuarela, sfoara, chinga, acuarela. Desi incearca sa te duca usurel cu gandul spre cele dintai zile de primavara cand rasar primele firicele de verdeata sub razele calduroase ale soarelui nu prea reuseste deoarece impresia creata e cea de zi mohorata si umeda de primavara, cu zapada gri, murdara de o iarna intreaga si frunze verzi vestejite. Oarecum aceasta agenda este un non-sens, o antiteza. Cele mai evidente sentimente pe care poate sa le provoace sunt acelea de tristete eterna, plictis si lentoare.