Dinu Weblog

Piele, hartie, sfoara. Sunt cel de-al trei-lea… Eram cativa prieteni care am gasit in beciul unei case parasite un jurnal vechi, scris de mana intr-o limba straina noua. Dupa cateva saptamani de cercetari in biblioteca scolii am aflat ca era latina. Cu greu am descifrat pagina cu pagina si am descoperit ca acel jurnal continea povestea vietii unui mare aventurier si inchidea intr-insa nenumarate chei ale unor comori imprastiate de-a lungul intregului pamant. Fiindca procesul a durat cateva luni bune, din acel grup am ramas doar trei doritori de cunoastere. Astfel, in vacanta de vara a acelui an ne-am hatarat sa plecam intr-o excursie pe mare spre Africa, unde ar fi trebuit sa descoperim prima comoara. Pentru ca in port marea problema a fost: cine va fi cel ce va purta jurnalul cu pricina, am decis sa tragem de el, iar cel ce va ramane cu cea mai mare parte din jurnal va fi ”pastratorul” de atunci inainte. Eu am apucat de cotor, ceilalti doi de cate o coperta, care bineinteles ca au cedat. Vara aceea, desi nu am gasit nici o comoara caci nu am reusit sa plecam spre Africa a fost cea mai ”vie” din viata mea. Inca asteptam sa crestem mari sa putem descoperi comorile ascunse.

Din 11 iunie 2009 , la Fundatia Calea Victoriei va incepe ultimul Atelier de Legatorie de Carte. Doritorii se pot inscrie accesand site-ul fundatiei: www.victoriei.ro

Piele, sfoara, hartie, nasturi, catarama. Primavara a sosit, a crescut iarba pe campii si gargaritzele au inceput sa-si arate elitrele. Gargaland este titlul unei povestiri despre copilarie legate intr-un exemplar unicat ce poate fi observat in imaginea de mai jos, “publicat” de Hydra Society (http://hydrasociety.blogspot.com).

Panza, hartie, sfoara, poezie. Poezia seduce sau se duce? Aceasta este intrebarea la carte carticica de fata da un raspuns celor ce o vor rasfoi. Ea sa afla la Carturestiul din Bucuresti de pe strada Arthur Verona. Va asteapta cu un ceai

Piele, hartie, sfoara. Chiar daca Harry Potter are puteri mai mari decat Aragorn atunci cand isi foloseste bagheta magica, un Nazgul e la fel de puternic si rau ca un Dementor. Imbroboditi in voaluri negre, inghetand aerul din apropiere si asurzind urechile cu glasul lor ascutit, aceste creaturi aduna oarecum temerile fiintei umane in fata mortii. Cele doua aratari aduc destul de bine la “fata” cu prea-bine-cunoscuta Moarte. Desi asemanarea dintre jurnalul de fata si cele trei personaje amintite mai sus sunt cotropitoare, doresc sa va asigur ca totul este o pura coinicdenta.

Piele, voal, hartie, sfoara. As vrea sa incep o istorioara cu o tanara domnisoara… care in drum spre fantana s-a oprit sa se scalde in lacul racoros de la marginea padurii. Si-a lasat vesmintele intr-un tufis alaturi de ulciorul de lut. Nebagand de seama ca in urma ei s-a furisat tanarul ucenic al morarului, Serafine se gandi, ca dupa scaldat sa ramana o vreme intinsa pe iarba cruda sub razele calde ale soarelui. Cum adierea vantului suava si linistitoare se juca cu buclele-i balaie ce o gadila incetisor pe obrajori, neprihanita adormi in cateva clipe alunecand intr-un vis cu ingerasi ghidusi si sirene. Tanarul ucenic simtii ca acum este momentul si se napus…

Piela, nasturi, sfoara, catarama. Ma numesc Alis si am 23 de ani. Am terminat Geografie – Engleza acum un an. Lucrez de 8 luni la un call-center. E o firma mica, dar prospera. Suntem 20 de oameni in acelasi birou si ne intelegem destul de bine, chiar iesim la bere impreuna dupa program. Locuiesc cu prietenul meu intr-o garsoniera in chirie. Vrem sa ne casatorim peste unu-doi ani si sa facem cumva sa ne luam un apratament, cat de mic o fi el. Mie imi place foarte mult sa scriu povesti pentru copii. Nu am mai scris de vreo 3 ani ca nu am mai avut cand. Imi placea sa ma cufund in poveste si sa traiesc alaturi de personajele mele. Bunicul obisnuia sa imi spuna felurite basme cand eram mica, in vacantele de vara petrecute la sat. Aceia au fost cei mai frumosi ani ai mei. Faceam calatorii prin padure cu gashca de pe strada. Cand eram in liceu vroiam sa ma fac scriitoare si exploratoare a lumilor necunoscute. Se pare ca lumea nu e asa cum o inchipuiam eu.