Clay dust

Aprilie 1, 2009 § Lasă un comentariu

Piele, hartie, sfoara. Cadru dupa cadru ne cufundam tot mai mult in Zabriskie Point, in pulberea de lut uscata, umezita doar din loc in loc de cateva ochiuri pierdute de apa albastra. E locul unde fiecare devine liber, de unde poate inota departe, acolo unde nu exista limite. Poti amorti in acea stare de pierdere si timpul aluneca insesizabil, odata cu praful batut de vant.

rugina1

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading Clay dust at Dinu Weblog.

meta

%d blogeri au apreciat asta: